Adevărata faţă a naturii .

Toată viaţa asta este o luptă. Din momentul când eşti slobozit din mădularul pulsant al tatălui tău, tu şi peste 200 de milioane de concurenţi, totul devine o competiţie acerbă, iar mizele sunt înalte.Ca tu să te naşti, împopoţânat/ă în bumbac şi înconjurat/ă de o familie iubitoare, în general, miliarde de miliarde au murit într-un război interplanetar genetic. Unii înţeleg treaba asta şi se adaptează ca atare, iar alţii îşi crează o realiatate iluzorie în jurul lor despre un univers binevoitor. Important este să participi onorabili. Pff! Spunele asta celor 99.9% din specile extincte în trecut, şi celor care se sting în fiecare zi datorită nouă. Spune-le asta dinozaurilor, neandertalilor, australopitecilor , amerindienilor, aborigenilor şi lista ar putea continua la infinit.

Relitatea este că din momentul în ne-am materializat într-o fiinţă vie, în mod miraculos şi spetacular întradevăr, suntem aruncaţi în arenă. Ceea ce îmbrăţişătorii de copaci nu înţeleg, mai ales că majoritatea vin din apartamente încălzite, branşate la electricitate şi cu mâncare care se teleportează în magazine, este că natura nu ne vrea şi nu ne-a vrut niciodată. Adevărul este că oricine a petrecut câteva zile în natură, iar când ne referim la natură nu ne referim la parcul dintre blocuri, ştie că acolo afară eşti doar un sac de proteine din care toată fauna ar vrea să se înfrupte.Cel puţin 95% din oamenii care trăiesc astăzi nu ar supravieţui 5 zile singuri în sălbăticie, dar toţi au o opinie despre cum este de fapt. Natura nu ne vrea, a trebuit să o învingem, să o dominăm şi o supunem aspectativelor noastre. În acelaşi timp fără natură nu am exista, sau cel puţin ar fi o existenţă mizerabilă. Cine se crede deasupra naturii în schimb este un idiot, ea este o parte din noi. Fiecare dintre noi este un ecosistem ambulant cu o balanţă fină. Întreruperea echilibrului faunei pe care o cultivi în tine poate rezulta în moarte.

Dar este uşor să fi un militant al naturii provenind dintr-o bulă sterilă de beton, este uşor să pierzi firul realităţii din comoditatea coconului personal.

Lupta este universală şi se duce la toate nivelele. Fără confruntare nu există progres. Stânca se luptă cu marea, marea cu vântul, scoarţa terestră este măcinată de magma încinsă care clocoteşte în măruntaiele pământului şi regurgitează violent alte petece de pământ prin intermediul vulcanilor. Atmosfera fragilă, vitală este supusă zilnic unui război cu vidul necruţător şi rece. Suntem bombardaţi zilnic de radiaţi, fie de la propriul soare fie de la stele devenite supernova milioane de ani în urmă. Planeta pe care trăim este în continuă transformare şi promovează pe cei care se adaptează rapid şi eficient, nu pe cei care îşi acceptă soarta.

Cu toate astea, şi contrar tuturor statisticilor care ne sunt împotrivă, suntem aici. Cu toate că am împărţit planeta cu prădători mai rapizi şi mai puternici, cu toate că în fiecare zi se nasc noi mutaţii de viruşi, bacterii, microbi malefici care ne vor morţi, suntem încă aici. Şi asta datorită genelor de războinic care le avem în repertoriu fiecare dintre noi, dacă nu ar fi fost cazul nu am fi fost aici, având în vedere prin ce tribulaţii a trebuit să trecem ca să ajungem. A respinge acestă parte dominantă din caracterul nostru este o greşeală, de a se lăsa vulnerabil şi slab se poate dovedi chiar fatal. În momentul când ai încetat să fi prădător devi pradă, aceasta este realitatea crudă a naturii.

Reclame

Instictul de supravieţuire este cel mai intens sentiment pe care orice fiinţă vie îl posedă. Nu alegen să ne naştem în lumea asta, locul sau corpul în care ne naştem, informaţia genetică ne este impusă şi odată cu ea ne este proiectată dezvoltarea, defectele şi atributele, chiar şi caracterul în anumită parte. Însă din momentul am început să existăm suntem dispuşi să facem orice ne stă în putere să ne continuăm existenţa, chiar şi una mizerabilă şi brutală. Unii dintre noi îşi îmbrăţişează înclinaţile, iar alţii îşi irosesc viaţa luptând împotriva propriei naturi.
Mjoritatea progeniturilor se nasc în urma unor întâmplări accidentale. Împerecherea a doi îndivizi care s-au întâlnit sporadic, ori în urma unei serii de fatalităţi, şi a schimbului de informaţie genetică între respectivii indivizi. Până nu demult ăsta a fost singurul mod prin care oamenii se năşteau. Bazând pe o serie de stimulanţi vizuali, olfactivi şi hormonali, o femelă homo sapiens îşi alegea un partener pe care îl considera a fi capabil, puternic şi atractiv, iar după câteva nopţi înfocate miracolul vieţii îşi lua cursul. Un mod extrem de eficient şi perfecţionat pe parcusul a miliarde de ani în natură. Cei mai puternici, mai agili şi mai inteligenţi aveau şanse proporţional mai mari să se reproducă decât cei slabi atât fizic cât şi de spirit, creeând progenituri cu un set de abilităţi superior, adaptaţi să supravieaţuiască aversiunilor naturii şi să se ridice peste ceilalţi prădători.
Toate acestea s-au schimbat când ne-am transformat din vânător-culegător în fermieri, când civilizaţia umana a început să creeze un exces în hrană şi să se extindă în aşezări impozante. Regulile societăţi s-au schimbat în acel moment. Legile au apărut. Legii care îl protejau pe cel slab de cel puternic, pe el şi pe bunurile sale. Apoi a venit industrializarea, şi apoi cea mai lungă perioadă de pace pe care omenirea a cunoscut-o. Unde technologia a depăşit în inteligenţă pe creatorul ei, creând o nouă formă de simbioză parazitică.
Omul ca fiinţă acţionează mai eficient sub presiune, nu este un secret nici pentru psihologi, nici pentru sociologi sau politicieni. Iar perioada aceasta de stangnare a produs un procent mare de paraziţi cu un iq scăzut, un set de abilităţi precar şi un libidou neînsetat. Nici valul politic liberal nu a ajutat foarte mult, cu ideeile lor sociale şi globaliste. Au creat un sitem în care ţările stabile şi puternice din punct de vedere economic se simt obligate să doneze un anumit procent din propriul produs intern ţărilor subdezvoltate, creând un sistem de dependenţă şi în acelaş timp indiferenţă. Numărul populaţiei a crescut exponenţial. O horardă de primate idioate, uşor de manipulat prin religie şi dezinformare, iar cu excesul de alimente – chiar dacă de proastă caliate şi chiar dăunătoare pentru sănătate- uşor de ţinut sub control. Pentru că având stomacul şi creierul plin cu deşeuri nimeni nu se revoltă. Acest sistem a fost abuzat din plin de politicieni corupţi şi lacomi, care au profitat pe deplin umplându-şi buzunarele lor cât şi cele ale celor apropiaţi lor, inconştienţi de recacţia în lanţ pe care o provoacă. Oricum, nimeni nu a afirmat că politicieni sunt oamni deştepţi, sau că ar fi motivaţi de orice altceva decât propriile interese. Mii de ani de istorie socio-politică ne dezvăluie, cu nonşalanţă, că sistemul politic nu a făcut nimic altceva niciodată decât să lucreze împotrivă maselor şi în interesul bogaţilor. Însă nivelul de manipulare s-a împregnat atât de adânc în sistemul uman comportamental încât au devenit scalvi benevolenţi. Iar în tot acest timp, evoluţia a stagnat, ba chiar a regresat şi va continua să o facă până când va fi ireversibilă şi o să ne trezim ca egiptienii, cu piramidele, dar fără idee cum au fost construite şi care era scopul lor.

Hoții și vardiștii

Câți dintre voi nu știu povestea cuplului Bonnie și Clyde? Dar pe cea atribuita lui Al Capone, sau poate Billy the kid? Probabil fiecare dintre noi .

Dar aș putea să ridic un pic stacheta. Câți dintre noi cunoaștem următoarele scursuri: The zodiac Killer, Ted Bundy, Jack the ripper, s.a.m.d.

Poate niște exemple la nivel de genocid: Hitler, Stalin, Mussolini, Antonescu, etc.

De fiecare dată când deschizi televizorul, cei care încă mai facem greșeala asta, nu ai cum să nu te lovești de unul din ei. Sau dacă nu asta, atunci un film cu copii care fac curse ilegale, ori jefuiesc o bancă, dacă nu o răpire așa lejeră. Astfel de valori promovăm copiilor noștri neîncetat ” Oricare dintre noi poate ajunge milionar, dacă nu e prins sau ucis”

Oare chiar este necesar să promovăm criminalii, violența și să ignorăm programele educaționale doar pentru că nu fac banii?

Îmi amintesc în copilărie cum așteptam cu sufletul la gura să înceapă Enciclopedia, și cât de dezamăgit eram când emisiunea se încheia.

Nu sunt comunist și nu sunt de acord cu nici un fel de regim totalitarian, însă eu preferam programele din copilăria mea simple și la obiect, bineînțeles pline de îndoctrinare și manipulare,( lucru care nu s-a schimbat absolut cu nimic, doar păpușării s-au schimbat), dar mult mai inofensive pentru mințile crude.

Pizdificarea Hollywood-ului si rolul femeii moderne. 

Am realizat că sunt misogin. Da afirm cu mândrie că sunt misogin în raport cu 99% din duduile astea care cred că doar pentru că s-au născut femei ar trebui să aibă drepturi speciale. Sunt empatic față de faptul că în anumite țări modul în care sunt tratate femeile este inuman și injust, dar fraților să fim realiști în partea civilizată a lumii nu mai este cazul,  ba chiar, m-aș azarda să afirm,  în  anumite țări au mai multe privilegii ca bărbății. 

M-am săturat să citesc articolele despre cum să mă comport cu o femeie și cum am obligația să îi ofer respect și gratitudine, etc. Dar uităm des că respectul se câștigă, și sincer să spun am întâlnit foarte multe femei care nu îl meritau, deci nu l-au primit. 

Sunt femei puternice care și-au croit un drum în viață luptând cu prejudiciile unei societăți patriarhale, până nu demult, și sunt femei care au îmbunătățit mediul în care au fost active, iar pentru acestea jos pălăria și o reveranta de rigoare, ca pentru orice persoană, indiferent de sex, culoare pielii sau orientare sexuală, dar eu personal nu sunt de acord că femeile sunt mai sofisticate,inteligente, etc, decât bărbatul, cum citesc tot mai des. Eu cred că este o problemă individuală, adică anumiți indivizi sunt mai dotați decât restul, dintr-un anumit punct de vedere sau altul, și asta variază între sexe. 

De aceea sunt un pic dezamăgit când mă uit la noile aparitii cinematografice și sunt lovit în ultimul timp de aceleași clișee, mai nou. Nu mai este film unde poziția de conducere să nu fie o femeie și să nu includă cel puțin un cuplu gay/ Afro-American. Femei super puternice și specializate in toate artele marțiale și tehnicile de autoapărare, etc. Toate bune și frumoase, dar din păcate nu reflectă realitatea. Însă industria cinematografică a cedat presiunilor aplicate de asociațiile LGBT. Și cu toate că opinia mea este confuză în legătură cu acest lucru, deoarece are și efecte pozitive, precum simpatizarea publicului asupra problemelor vieții cotidiene a unei persoane diferite, după părerea mea este și o forma de cenzură care are efect, în mare parte negativ(părere personală) asupra narației. 

Iar acum văd același lucru și în viața cotidiană, tot mai multe femei sunt nominate în poziții de conducere, ceea ce este un lucru bun, dacă ar fi și competente.Dacă nu riscăm să pățim ce au pățit liberalii în America, care au considerat o mișcare bună să o nominalizeze o femeie, și probabil ar fi fost dacă nu ar fi optat pentru Hillary Clinton, o doamna care și-au schimbat poziția politică mai des decât si-a schimbat șosetele, afișând o moralitate dubioasă și idei futile, avantajând alegerea unui misoginism fascist. 

Mediocritate prin excelență

Materialul genetic moştenit de la părinţii noştri nu este un lucru asupra căruia avem control. Pe când unii dintre noi se nasc cu toate avantajele biologice ale unei împerecheri reuşite, alţii nu sunt la fel de norocoşi. Pe măsură ce avansam  în existenţă, am început să realizez că nu fac parte nici din prima, nici din a doua categorie. Iniţial acest lucru ma debusolat enorm. Nestiind unde îmi este locu m-a împins, des, să oscilez între cei doi poli opuşi , care foarte rar se amsetecă în mod natural. Nici din punct de vedere intelectual nu ating cele mai înalte piscuri ale IQ-ului, cu toate că mi-am petrecut întreaga viaţă acumulând cunoştinţe, multe dintre care nu îmi vor folosi niciodată. Reflectând cu intensitate la situaţia mea, demonstrând că narcisismul nu este un lucru limitat câştigătorilor premiului Darwin ;), am riscat să o iau razna în păpuşoi, proces care este posibil să fi avut loc deja . Apoi, inspirat de personajul Sherlock Holmes(care atunci când se lovea de o problemă dificilă îşi aprindea pipa şi pufăia la ea în linişte, lucru care aparent îi facilita accesarea unor conexiuni misterioase între neuroni, iar după un moment ideile păreau să prindă formă), neştiind totuşi cu ce îşi alimenta pipa, am decis să urmez exemplul, bineînţeles improvizand un pic. Aşa că mulţumind Domnului, dealer, am rulat un White Russian şi l-am aprins în grabă. Este un lucru minunat ce se întâmplă în mintea mea atunci când „fumez”, lucrurile încep să îşi schimbe forma şi substanţa, mii de idei îmi invadează creierul şi forfotesc sălbatice din lob în lob. În timp ce fumul alb şi greu mă învăluie, grijile mă părăsesc  şi devin himere, creierul se eliberează de tot molozul emoţional, decartează  toate preconcepţile induse asupra-mi de către societate; gândul devine uşor, pur, sincer. În acele momente mă simt ca  un savant şi un „Evrica” gutural îmi părăseşte buzele angajate într-un zâmbet larg. Răspunsul devine clar. Adevărul este că 80%  din populaţie se află în aceaşi situaţie ca şi mine, nici prea prea, nici foarte foarte, iar cei excepţionali nu sunt chiar aşa de excepţionali de fapt, cu câteva excepţii  evidente. Privit din această perspectivă poate că nu suntem noi cei defecţi, din potrivă noi suntem standard :), ei sunt excepţile. Şi ce dacă nu sunt cel mai bun, cel mai frumos, cel mai inteligent. Şi ce dacă nu reuşesc să mă integrez în societatea lor care îţi impune cum să arăţi, cum să te îmbraci , ce să gândeşti. Dacă era natural ca toate femeile să se nască cu proporţii de 90/60/90 şi toţi bărbaţi să aivă abdomenul cu pătrăţele era banal, şi încă este după părerea mea , dacă sacrificile depăşesc satisfacţia.Dacă era natural să ne naştem cu un Iq de 160, poate am fi trăit într-o lume mai bună, sau poate nu, având în vedere că geniul este des asociat cu nebunia. Dar nu trăim într-o astfel de lume, din fericire. Trăim într-o lume în care este încurajată diversitatea( încurajată de natură) şi mă bucur să fac parte din ea, câteodată şi în anumite circumstanţe. Asta nu mă împiedică şă încerc să îmi depăşesc limitele şi să le demonstrez că şi un mediocru poate să le dărâme concepţiile şi aroganţa.

Fără titlu …

Se schimbă direcția vântului politic, că o fi bine, că o fi rău. Simpatizanții regimului Putin ( denumiți mai pe față comuniști), care erau critici la orice se întâmpla în America și la toate deciziile luate de guvernul American, în prezent au schimbat tactica. Astăzi pe rețelele de socializare din Germania toți cei mai sus prezentați laudă fiecare cretinitate scoasă din gura prințului , pardon regelui American. Faptul că încet,dar sigur,  în tot mai multe țări (Rusia, Turcia, America și restul plebeilor care joacă după cum cântă ei)  dreptul la exprimare libera începe să nu mai fie un drept, ci un privilegiu, pare să nu îl observe respectivii. Ca să nu mai vorbim de ideile xenofobe, homofobe, etc, care aparent sunt împărtășite de majoritate. Ne învârtim în cerc, bineînțeles la indicațiile liderilor noștri exemplari, repetând aceleași modele politice în alternanță, trist. Adevărul este că nici unul dintre modelele politice nu funcționează și după 10000 de ani ar fi cazul să încercăm ceva nou. În primul rând pentru că lăsând majoritatea să decidă, răpește de libertate minoritățile și să nu uităm de exemplu că tinerii sunt minoritari în fața celor de vârstă a treia, că nu toți oamenii în România sunt creștini ( și parte majoritară din umaniștii sunt de fapt elita intelectuala a României, dar care nu pot influența nimic datorită numărului mic). Oare nu ar fi mai funcțională o societate în care un număr egal din toate categoriile ideologice ar participa la vot , creând astfel un mediu propice pentru toată lumea, nu doar pentru turma majoritară ușor de controlat?